Intonația chitarei – De ce este acordată, dar tot sună fals?
Una dintre cele mai frustrante situații pentru un chitarist este aceasta:
Acordează chitara.
Tunerul arată perfect.
Toate corzile libere sunt corecte.
Și totuși, când începe să cânte acorduri sau melodii mai sus pe grif, ceva nu sună bine.
Apar note ușor false.
Acordurile par „strâmbe”.
Înregistrările nu sună la fel de curate cum ar trebui.
Prima reacție este adesea:
„Poate nu știu eu să acordez chitara.”
Dar foarte des problema nu este acordajul.
Este intonația.
Acordajul și intonația nu sunt același lucru
Aceasta este una dintre cele mai importante diferențe pe care orice chitarist ar trebui să le înțeleagă.
Acordajul verifică dacă fiecare coardă produce nota corectă atunci când este cântată liber.
De exemplu:
- coarda Mi grav este acordată la Mi;
- coarda La este acordată la La;
- coarda Re este acordată la Re.
Dar o chitară nu este folosită doar cu corzi libere.
Cântăm note apăsate pe freturi.
Iar aici intervine intonația.
Intonația verifică dacă instrumentul rămâne corect pe toată lungimea tastierei.
O chitară poate fi perfect acordată la corzile libere și totuși să cânte fals în anumite poziții.
Ce este intonația unei chitare?
Intonația reprezintă capacitatea instrumentului de a reda corect notele pe întreaga tastieră.
Atunci când apeși o coardă pe un fret, modifici lungimea ei de vibrație.
Teoretic, nota rezultată ar trebui să fie exact cea dorită.
În practică, apar factori care influențează rezultatul:
- tensiunea corzii;
- grosimea corzii;
- înălțimea acțiunii;
- poziția saddle-ului;
- construcția instrumentului;
- presiunea exercitată cu mâna.
De aceea, o chitară are nevoie de un reglaj fin.
De ce apare o intonație greșită?
Există mai multe cauze posibile.
1. Schimbarea corzilor
Una dintre cele mai frecvente situații.
Dacă schimbi:
- grosimea corzilor;
- marca;
- materialul;
- tensiunea;
instrumentul poate necesita o nouă reglare a intonației.
O coardă mai groasă nu reacționează identic cu una mai subțire.
2. Acțiune prea mare
Când corzile sunt prea sus față de tastieră, trebuie exercitată mai multă presiune pentru a apăsa nota.
Această presiune suplimentară poate ridica ușor nota.
Rezultatul:
nota cântată poate fi mai sus decât ar trebui.
3. Saddle poziționat incorect
Saddle-ul stabilește lungimea efectivă de vibrație a corzii.
Dacă poziția sa nu este corectă:
- nota liberă poate fi corectă;
- armonica poate fi corectă;
- dar nota apăsată poate fi falsă.
Reglajul intonației se face prin ajustarea poziției saddle-ului.
4. Freturi uzate
Freturile foarte uzate pot afecta precizia.
Dacă punctul de contact dintre coardă și fret nu este corect, nota rezultată poate fi compromisă.
În aceste cazuri, reglajul poate ajuta doar parțial.
Trebuie evaluată starea generală a tastierei.
5. Nut incorect
După cum am discutat anterior, nut-ul influențează geometria corzii.
Dacă înălțimea corzilor la primele taste este greșită, poate apărea o presiune suplimentară care afectează intonația.
Cum verifică un lutier intonația?
Procesul pare simplu, dar precizia contează.
Se verifică relația dintre:
- nota liberă;
- armonica de la tasta 12;
- nota apăsată la tasta 12.
Dacă nota apăsată este:
Prea sus
Saddle-ul trebuie deplasat astfel încât lungimea efectivă a corzii să crească.
Prea jos
Saddle-ul trebuie deplasat invers.
Aceste ajustări sunt mici, dar impactul este mare.
De ce nu este suficient un tuner?
Un tuner îți spune dacă nota este corectă într-un anumit punct.
Nu îți spune dacă instrumentul este corect pe toată tastiera.
Este ca diferența dintre:
„Mașina pornește”
și
„Mașina este reglată perfect pentru performanță.”
Sunt lucruri diferite.
Intonația și înregistrările
Pentru un chitarist care cântă doar acasă, o mică abatere poate părea acceptabilă.
În studio însă, lucrurile devin evidente.
Microfoanele captează toate detaliile.
O chitară cu intonație incorectă poate face ca:
- acordurile să pară neclare;
- dublajele să nu se potrivească;
- pasajele melodice să sune instabil.
De aceea, chitarele folosite la înregistrări sunt verificate și reglate cu o atenție specială.
Intonația și stilul de cântat
Și aici apare un aspect important:
Nu există un singur setup universal.
Un muzician care folosește:
- acordaje joase;
- corzi groase;
- atac puternic;
va avea alte cerințe față de cineva care folosește:
- corzi subțiri;
- acordaj standard;
- tehnici de legato.
Un lutier bun adaptează instrumentul contextului.
Un exemplu din atelier
O chitară ajunge pentru o problemă aparent simplă:
„Sună bine când cânt acorduri deschise, dar pe solo pare mereu puțin falsă.”
La prima vedere pare o problemă de tehnică.
După verificare:
- corzile erau schimbate recent;
- acțiunea era mai mare decât necesar;
- intonația nu fusese ajustată după schimbare.
După reglaj:
- acordurile au devenit mai precise;
- notele de pe partea superioară a grifului au devenit mai stabile;
- instrumentul a răspuns mult mai natural.
Nu era nevoie de o chitară nouă.
Era nevoie de un instrument reglat corect.
Greșeli frecvente când se încearcă reglarea intonației acasă
Reglarea după ureche
Urechea este importantă, dar precizia necesită și măsurare.
Ajustarea saddle-urilor înainte de setup complet
Intonația depinde de geometria generală a instrumentului.
Dacă gâtul și acțiunea nu sunt corecte, reglajul poate fi temporar.
Ignorarea corzilor
Intonația trebuie verificată cu setul de corzi pe care îl vei folosi efectiv.
Concluzie
O chitară bine acordată nu este neapărat o chitară bine reglată.
Acordajul este doar punctul de plecare.
Intonația este ceea ce permite instrumentului să rămână precis atunci când muzica începe.
Este diferența dintre:
„sună aproape bine”
și
„sună profesionist.”
Un setup realizat corect aduce împreună toate aceste elemente:
- gât;
- acțiune;
- nut;
- freturi;
- saddle;
- intonație.
Pentru că o chitară nu este o colecție de piese separate.
Este un sistem care trebuie să lucreze ca un întreg.