La aniversarea a 50 de ani de la sosirea trupei Beatles in America, fanii si observatorii culturali de toate varstele continua sa intrebe "Se poate intampla din nou ceva asemănător cu Beatles?". Intrebarea insasi este oarecum retorica, avand in vedere ca de jumatate de secol este recunoscuta singularitatea fenomenului Beatles.

Cei care au crescut cu muzica Beatles isi pun aceasta intrebare pentru a-si valida credinta in impactul enorm pe care l-a avut aceasta asupra lor și asupra culturii in general. Beatles a unit oamenii timp de 50 de ani, iar acesti fani, avand acum varsta intre 50–70 de ani, mai mult sau mai putin, isi exprima recunostinta ca s-au nascut la momentul potrivit pentru a creste cu Beatles si cred ca aceasta experienta ii face o generatie speciala. Poate ar trebui sa dam vina pe Beatles pentru presupusul narcisim al acestei generatii (boomers).

Deci, cine a scris-o? Asa cum spunea Shakespeare ”Exista o poveste reala in spatele acestui lucru”!

La sfarsitul anilor '50, Niela Horn, o cantareata de muzica traditionala (populara, folk) a carei melodie ”Mean World Blues” a fost inregistrata de Dave Van Ronk in 1966, a scris "Baby Please Do not Go To Town". In acel moment, compozitorul-cantaret, Billy Roberts, care mai tarziu ar fi scris ”Hey Joe”, a fost iubitul ei. Cantecul lui Horn a folosit metoda cercului de cvinte inversate, cuprinzand si un bridge. Horn (acum Niela Miller), a declarant unui cercetator ca "Chiar si formatul de intrebare-raspuns a fost al meu", probabil trecand cu vederea faptul incomod, ca acesta este de asemenea formatul multor melodii traditionale. "El a luat melodia si i-a schimbat cuvintele”. ” In mod ironic, aceasta este o confirmare a modului in care muzica folk si blues a generat intotdeauna inspiratie de-a lungul timpului. Diferenta este ca Horn si-a insusit drepturile de autor in acest caz. Cu toate acestea, spre deosebire de Willie Dixon cu Led Zeppelin sau Chiffons cu George Harrison, ea nu l-a dat in judecata niciodata pe fostul iubit. Printre alte motive, Horn a declarat ca a fost sfatuita de editorul ei sa renunte, deoarece ar fi fost un proces lung si costisitor”.

Jimi Hendrix a rescris "Hey Joe" dupa propria imagine, dar si multi altii au facut-o inaintea lui si dupa.

Vom incerca sa dezlegam misterul legat de autorul legendarei piese (piesei originale, arhetipale).

Cand te gindesti la "Hey Joe" iti vine automat in minte Jimi Hendrix. Dar, in ultima jumatate de secol (in cea de-a doua jumatate a secolului XX), mii de muzicieni au interpretat cantecul care l-a lansat pe Jimi spre celebritate, multi dintre ei inainte de aceasta. De ce?

Cum sa devii un muzician mai increzator (sigur pe tine)?

Cat de sigur pe tine esti ca muzician? Mergi la auditii sau spectacole avand sentimentul de incredere ca vei canta foarte bine (vei da ce-i mai bun) inca de la prima nota? Sau te confrunti cu sentimentul de indoiala si anxietate (probabil cu zile sau saptamani inainte) si ai tendinta de a ezita la inceputul concertului?

Daca esti la fel ca majoritatea muzicienilor, probabil ca te incadrezi in cea de-a doua categorie mai des decat ti-ar placea. Acesta nu este doar un sentiment neplacut, dar si o abordare neproductiva pentru a avea success pe scena.

Cate ore pe zi studiati?

2, 4, 8 sau 12 ore?

Cat timp este necesar? Cat ar trebui sa studiati zilnic?

Exista posibilitatea sa studiati prea mult?

Exita un numar optim de ore pentru studiu?

Vi s-a intamplat vreodata, ca dupa o repetitie (sesiune de studiu) sa parasiti camera intrebandu-va daca nu cumva ati pierdut o ora din viata?

Unul dintre factorii de baza care pot spune cat de eficient si efectiv a fost studiul este concentrarea (sau lipsa acesteia).

Retineti din acest articol ca cheia reusitei este un studiu deliberat. Si ingredientul cheie al studiului deliberat este abilitatea de a gandi clar si intentionat (cu un scop, cu determinare). Studiu fara a gandi este usor – studiul deliberat si adevarata invatare pe de alta parte, necesita concentare.

Se spune ca legendarii pianisti Rubinstein şi Horowitz urau practica. Lui Rubinstein pur şi simplu nu-i placea sa exerseze ore in sir, in timp ce se presupune ca Horowitz se temea ca practica pe alte piane in afara de propriul pian ar afecta in mod negativ atingerea lui.

Solutia lor? O doza buna de practica mentala.

Cred cu adevarat ca un muzician trebuie sa fie foarte bine informat in toate domeniile, tocmai pentru ca are acces la acest univers complex al muzicii, care nu este accesibil oricui (decat dupa ani indelungati de studiu; in schimb, spre exemplu, beletristica este accesibila oricui are disponibilitatea de a citi). Muzicianul, mai mult decat oricine, trebuie sa fie omul universal, care isi cunoaste temeinic si in amanunt arta pe care o practica, dar este informat si in toate celelalte domenii ale artei si, de ce nu, ale stiintei.

Cat e de ciudat sa vezi o intreaga specie, miliarde de indivizi care experimenteaza si asculta tipare tonale fara sens, ocupati si preocupati mare parte a timpului de ceva ce numesc “muzica”!

Exista cazuri rare de oameni care sunt lipsiti de aparatul neural adecvat pentru aprecierea tonurilor si a melodiilor. Dar muzica are o mare putere asupra imensei majoritati a oamenilor, fie ca o cautam activ si ne consideram deosebit de “muzicali”, fie ca nu. Sensibilitatea la muzica se manifesta de la varsta cea mai frageda, ocupa un loc evident, central, in orice cultura si s-a nascut probabil in acelasi timp cu specia noastra.“Muzicofilia” este o constanta a naturii umane. Poate fi dezvoltata sau modelata de culturile specifice, de conditiile de viata sau de talentele sau slabiciunile pe care le avem, fiecare, ca indivizi, sentimentele pe care ni le trezeste tot ce e viu.

Muzicienii sunt cunoscuti mai mult pentru ego si atitudine decat pentru etica muncii lor. Asta poate face organizarea repetitiilor aproape imposibila. Mai mult de atat repetitiile trupelor rock nu sunt nimic mai mult decat niste intalniri unde se pierde timpul in cel mai zgomotos chip cu putinta. Cu toate acestea, pentru a-si face loc in industria muzicala o trupa rock trebuie sa adopte o mai multa dedicare in activitatea muzicala, ceea ce inseamna ca practica muzicala trebuie luata foarte in serios.

De-a lungul anilor dedicati lectiilor de chitara am observant ca elevii nu reusesc sa-si faca un plan in ceea ce priveste studiul chitarii. Rezultatul este ca elevii nu-si imbunatatesc cunostintele in ritmul preconizat fiindca nu isi folosesc timpul pe care il au la dispozitie pentru studiu intr-un mod eficient.

Ce putem face pentru a remedia aceasta problema?

Exista secrete pentru a imbunatatii studiul chitarii, tobelor sau basului?

Tot ce crebuie sa facem este sa fim sinceri cu noi si sa recunostem unde suntem si unde dorim sa ajungem. Aceste retete sunt diferite in funtie de stadiul de progres al fiecaruia. Ce au in comun elevii este necesitatea unui plan de studiu pe care sa il puna in aplicare si care sa dea rezultate exceptionale.

Esti frustrat de lipsa de progres in camera de studiu (la sala de repetitii)?

V-am spus ca exista doua strategii de baza pentru cultivarea unui gazon fara buruieni? Metoda de baza este sa te plimbi de colo colo cu o sticla de erbicid si sa omori toate buruienile pe care le gasesti. Desigur, ceea ce veti obtine atunci este o gramada de pete moarte maro cu pete mici de iarba uscata.

La fel ca orice persoana care ia lectii de chitara si eu am fost indemnat sa studiez lent cu fiecare ocazie.

Dar am tinut cont de sfatul profesorilor mei?

Nu...!

La urma urmei, care este rostul studiului lent la chitara? Totul este mai usor, mai lent – desigur tu poti canta lucrurile mai precis intr-un ritm lent. Ce mare scofala?